Obrajii tai mi-s dragi
Cu ochii lor ca lacul,
În care se-oglindesc
Azurul şi copacul.

Surasul tau mi-i drag,
Caci e ca piatra-n fund,
Spre care-noata albi
Peşti lungi cu ochi rotund.

Şi capul tau mi-i drag,
Caci e ca malu-n stuf,
Unde paianjeni dorm,
Pe zori facute puf.

Faptura ta întreaga
De chin şi bucurie,
Nu trebuie sa-mi fie,
De ce sa-mi fie draga?